Transilvania secolului al XVII-lea: 55 de ierni excepțional de aspre și foamete
Locuitorii Transilvaniei au traversat, în secolul al XVII-lea, 55 de ierni excepțional de aspre, iar vremea extremă a fost asociată cu recolte slabe, foamete, epidemii și scumpiri ale alimentelor. Concluziile apar într-un studiu bazat pe 937 de relatări istorice din 68 de localități.
Cercetarea, publicată în PLOS Climate, urmărește condițiile meteo dintr-o perioadă considerată una dintre cele mai reci din cadrul „Micii Epoci Glaciare”. Aceasta a cuprins aproximativ cinci secole, începând cu anul 1300, și a afectat mai multe regiuni europene.
Cum au fost analizate documentele
Echipa condusă de Ovidiu Răzvan Gaceu, de la Universitatea din Oradea, a examinat registre ale orașelor și bisericilor, jurnale de călătorie, precum și documente administrative și monahale. Informațiile au fost grupate în funcție de mențiunile directe despre vreme, indiciile indirecte și efectele asupra comunităților.
Printre indiciile analizate s-au numărat întârzierea maturării recoltelor și înghețarea râurilor, iar consecințele consemnate au inclus distrugerea recoltelor și creșteri bruște ale prețurilor alimentelor. Doi cercetători au verificat fiecare relatare, iar în analiză au fost păstrate evenimentele confirmate de mai multe surse. Concluziile au fost comparate și cu dovezi fizice provenite din gheața din peșteri și din inelele copacilor.
„Dovezile documentare istorice ilustrează nu numai apariția anomaliilor climatice, ci și modul în care comunitățile au perceput, au trăit și au reacționat la stresul de mediu”, a scris echipa.
Vreme umedă și efecte asupra populației
Dintre cele 55 de ierni foarte aspre, 36 s-au înregistrat între 1645 și 1700. Documentele menționează însă și veri toride sau ierni blânde, care au oferit perioade de respiro. Precipitațiile excesive și alte condiții neobișnuit de umede apar mai frecvent în sursele analizate decât secetele, deși și acestea au fost consemnate.
Fenomenele extreme au contribuit la scăderea recoltelor, la scumpirea alimentelor și la foamete și au creat condiții favorabile răspândirii unor boli precum ciuma.
Studiul indică activitatea solară scăzută, erupțiile vulcanice și schimbarea curenților de vânt printre factorii care ar fi putut favoriza răcirea regională. Cercetătorii nu au putut stabili însă contribuția fiecăruia.
„Anomaliile climatice ar trebui, așadar, înțelese ca factori de stres agravanți care ar putea intensifica aceste presiuni existente, mai degrabă decât ca singurele cauze ale foametei, epidemiilor sau perturbărilor sociale mai ample”, au concluzionat autorii studiului.
