Adelina Nițu a murit fără salvamar. Pensiunea Lebăda caută unul abia după tragedie
În vara anului 2024, un incident tragic a avut loc într-o piscină din Dunavățu de Jos, unde un băiețel de numai trei ani și-a pierdut viața. Aceeași soartă a avut-o, la două veri distanță, Adelina Nițu, o fetiță de opt ani, care a murit pe 15 august 2026 într-o piscină de la Pensiunea Lebăda din Mineri, aflată la câțiva kilometri de Tulcea. Aceste două tragedii, petrecute în județul Tulcea, pun într-o lumină sumbră reglementările slabe privind supravegherea piscinelor, mai ales când vine vorba de siguranța copiilor.
Între primele și al doilea incident, statul român a avut aproape doi ani pentru a clarifica aceleași întrebări care au răsunat după moartea băiețelului: cine este responsabil pentru siguranța celor care se gândesc să înoate, și când se impune prezența unui salvamar? Avocatul Poporului a investiga legislația și a descoperit că există interpretări diferite ale aceleași reglementări în funcție de instituție. În 2025, Ministerul Sănătății a recunoscut neclaritățile legislative și a format un grup de lucru pentru a modifica reglementările respective.
Pensiunea Lebăda a fost aleasă de familia Adelinei pentru o zi de relaxare în piscină. Fetița, care își dorea să înoate, nu știa să înoate și a fost văzută urcând pe un tobogan acvatic. După ce a căzut în apă, momentele cheie ale tragediei nu au fost observate imediat. Atunci când a fost scoasă de sub apă, echipajul medical nu a mai putut face nimic pentru a o salva. Poliția a deschis un dosar penal pentru ucidere din culpă.
Tragedia a căpătat și mai multe dimensiuni în urma faptului că, la momentul incidentului, Pensiunea nu avea un salvamar pe post. De altfel, la cinci zile după moartea Adelinei, administratorul Pensiunii a difuzat un anunț de angajare pentru un salvamar, o coincidență ce demonstrează indiferența față de siguranța clienților. Incidentul a arătat o dată în plus că la Pensiunea Lebăda a fost neglijată o responsabilitate fundamentală.
Cu doi ani mai devreme, un alt copil s-a înecat într-o piscină similară din Delta Dunării. Investigarea incidentului a scos la iveală aceleași probleme legate de interpretarea deficitară a legislației privind obligativitatea salvamarului. Aceste neclarități au condus la o aplicare ineficientă a reglementărilor și la incoerențe între județe în privința cerințelor legale pentru piscine.
În 2025, Ministerul Sănătății a recunoscut aceste probleme și a inițiat o procedură pentru revizuirea legislației. Până în august 2026, nu a fost identificată nicio modificare clară în reglementările referitoare la obligativitatea prezenței salvamarilor în piscinele private sau de hotel. În acea lună fatidică, Adelina Nițu și-a pierdut viața într-o situație care ar fi putut fi prevenită dacă legislația ar fi fost respectată.
Pensiunea Lebăda se prezenta ca având „Aqua Park Lebăda”, ceea ce ridică întrebări despre autorizarea acestei zone ca parc acvatic. HG 1136/2007 stipulează clar că parcurile acvatice trebuie să aibă servicii de salvare acvatică și prim ajutor, iar întrebarea fundamentală este dacă zona respectiva îndeplinea aceste condiții legale.
La numai două zile după decesul Adelinei, World Vision România a reînviat discuția legată de necesitatea unor reglementări uniforme pentru toate piscinele accesibile publicului, cerând obligații clare în ce privește protecția copiilor și salvarea acvatică.
Moartea Adelinei nu a stabilit doar un precedent amar, ci şi o problemă cronică a indiferenței instituțiilor statului față de siguranța cetățenilor. Statul român nu mai poate afirma că nu era la curent cu aceste riscuri, iar ancheta penală trebuie să stabilească nu doar cine este responsabil pentru moartea fetiței, ci și cum poate fi prevenită o astfel de tragedie în viitor.
