Algele de pe litoral ar putea deveni îngrășământ pentru fermele din Tulcea
Algele care se strâng pe litoral și ajung, de cele mai multe ori, o problemă de curățenie și o cheltuială pentru administrații ar putea avea o cu totul altă destinație: agricultura. Cercetătorii Universității Ovidius din Constanța lucrează la transformarea biomasei algale în produse utile, inclusiv biofertilizatori, iar fermieri din zona Tulcei s-au arătat dispuși să le testeze direct pe teren.
Subiectul a fost discutat marți, 29 septembrie, la Tulcea, la masa rotundă „Algele marine – oportunități în agricultura ecologică”, organizată de ADI ITI Delta Dunării. Dincolo de formulările tehnice, ideea este destul de simplă: ceea ce astăzi este adunat de pe plajă și tratat ca deșeu ar putea deveni materie primă.
Din algele de pe plajă, granule pentru câmp
Cercetătorii Universității Ovidius au prezentat un sistem prin care algele, în special cele verzi din genul Ulva, pot fi valorificate aproape integral. Biomasa adunată de pe litoral este mai întâi curățată și pregătită pentru procesare. Din ea pot fi extrași compuși care ar putea fi folosiți în industria farmaceutică și în produse dermatocosmetice.
Iar ceea ce rămâne după extracție nu este aruncat. Resturile de biomasă pot fi combinate cu alte materiale organice și transformate în granule sau pelete destinate fertilizării solului. Cercetătorii au făcut deja analize fizico-chimice și microbiologice și au testat efectul unor astfel de formule asupra germinării și dezvoltării plantelor.
Nu este o idee apărută peste noapte. Universitatea Ovidius lucrează de mai mulți ani în acest domeniu și are inclusiv cercetări și brevete legate de fertilizanți obținuți din resurse marine. În 2026, cercetarea continuă prin proiectul MARALTECH, care urmărește valorificarea algelor marine reziduale pentru obținerea de produse cu valoare economică, inclusiv biofertilizatori.
Fermierii din Tulcea vor să vadă dacă funcționează pe câmp
Partea cea mai interesantă pentru Tulcea a venit însă din sală. Fermierii nu s-au oprit la discuții despre economie circulară și produse „verzi”. Au întrebat lucruri mult mai pământești: câtă sare rămâne în material, câtă apă este necesară pentru procesarea algelor, cât costă producția, ce cantitate trebuie pusă la hectar, cum se depozitează produsul și dacă poate fi împrăștiat cu utilajele pe care le au deja. Exact întrebările care fac diferența dintre un produs bun într-un laborator și unul care poate fi folosit într-o fermă.
Câțiva fermieri și-au exprimat disponibilitatea de a pune la dispoziție teren pentru loturi experimentale. Dacă această colaborare se concretizează, biofertilizatorii obținuți din alge ar putea fi testați în condițiile reale din agricultura tulceană. Este un pas important, dar trebuie spus clar: deocamdată vorbim despre cercetare și testare, nu despre un îngrășământ care poate fi cumpărat și folosit imediat. Pentru a ajunge pe piață, produsul trebuie să treacă prin procedurile legale de autorizare și să demonstreze că este sigur și eficient.
În Delta Dunării apare și problema legii
Discuția devine și mai interesantă în cazul terenurilor agricole din Rezervația Biosferei Delta Dunării. Legea interzice folosirea îngrășămintelor chimice și a produselor de protecție a plantelor pe teritoriul Rezervației. Tocmai de aceea, apariția unor fertilizanți obținuți din materii organice poate fi interesantă pentru fermierii din zonă.
Dar „organic” nu înseamnă automat „permis”. Guvernatorul ARBDD, Florin Stăneață, a atras atenția că orice produs folosit într-un ecosistem atât de sensibil trebuie analizat inclusiv din perspectiva efectelor pe care le-ar putea avea asupra apei, solului și biodiversității. În plus, pentru agricultura ecologică există reguli europene clare privind produsele care pot fi folosite. Cu alte cuvinte, înainte ca un sac cu fertilizant din alge să ajungă pe un câmp din Deltă, mai există câteva uși administrative și științifice de deschis.
Deșeul care costă bani ar putea produce bani
Miza economică este ușor de înțeles. Algele despre care vorbesc cercetătorii nu ar urma să fie recoltate special din mare. Este vorba în principal despre biomasa ajunsă la țărm, care trebuie oricum strânsă de pe plaje și eliminată. Astăzi, aceasta produce costuri.
Ideea cercetătorilor este ca, în loc să fie pur și simplu aruncată, biomasa să intre într-un circuit economic: dintr-o parte să fie extrași compuși pentru produse cu valoare mai mare, iar restul să fie folosit pentru fertilizanți. Rămâne însă întrebarea esențială, ridicată chiar de fermieri la Tulcea: poate fi făcut acest lucru suficient de ieftin încât produsul final să merite?
Laboratorul poate demonstra că o soluție funcționează. Câmpul, fabrica și prețul de pe sac vor spune dacă poate deveni afacere. Deocamdată, următorul pas ar putea fi făcut chiar în județul Tulcea: loturi experimentale pe terenurile puse la dispoziție de fermieri și testarea produselor în condiții reale.
