Broasca țestoasă gigantă Jonathan, longevivă la 194 de ani: cercetătorii studiază ADN-ul pentru a descifra secretele longevității
Jonathan, o broască țestoasă gigant de Aldabra care trăiește pe insula Sfânta Elena, a împlinit 194 de ani și este recunoscută drept cel mai bătrân animal terestru din lume. Longevitatea sa remarcabilă a atras atenția cercetătorilor, care au realizat un studiu aprofundat asupra genomului și epigenomului său pentru a identifica mecanismele moleculare responsabile de această performanță biologică excepțională.
Conform cercetării publicate în revista Science Advances, echipa de oameni de știință a identificat 287 de variante genetice la Jonathan care sunt asociate cu protecția împotriva acumulării de daune celulare în timp. Aceste gene speciale par să joace un rol crucial în repararea ADN-ului și în reducerea inflamației, procese esențiale pentru menținerea sănătății pe termen lung.
„Are într-adevăr niște gene deosebit de bune pentru repararea ADN-ului și reducerea inflamației”, a declarat Justin Gerlach, cercetător la Universitatea Cambridge, subliniind caracterul excepțional al profilului genetic al broaștei țestoase.
Pe lângă aspectele genetice, oamenii de știință au observat că mitocondriile lui Jonathan — structurile celulare responsabile de producerea energiei — sunt surprinzător de bine conservate la această vârstă înaintată. Această descoperire se aliniază cu ipoteza conform căreia sănătatea mitocondrială este un factor important pentru speciile longevive.
„Există unele date care arată că sănătatea mitocondriilor este importantă pentru speciile longevive, iar rezultatele noastre la Jonathan se potrivesc cu descoperirile legate de supercentenarii umani”, a explicat Dr. Stephen Clark, fondatorul Fundației Kallel din Nashville.
Specialiștii sugerează că ritmul foarte lent de viață al țestoaselor gigantice, care include o rată metabolică scăzută, contribuie la reducerea reacțiilor chimice din celule și, implicit, la mai puține daune în ADN pe parcursul vieții. Acest mecanism ar putea explica parțial longevitatea extraordinară a acestor animale.
Autorii studiului speră că descoperirile despre genomul lui Jonathan vor oferi „o hartă a rezilienței celulare” care ar putea fi utilizată pentru a dezvolta tratamente destinate oamenilor. Echipa intenționează să folosească aceste informații pentru a căuta medicamente care să îmbunătățească sănătatea mitocondrială, cu planuri de studii clinice în următorul an sau doi.
„Suntem foarte interesați să găsim medicamente generice umane care să îmbunătățească sănătatea mitocondrială și dorim să introducem aceste medicamente în studii clinice pe oameni în următorul an sau doi”, au transmis autorii studiului.
Handan Melike Dönertaş, cercetător în genomică la Universitatea Tehnică din Orientul Mijlociu, a declarat pentru CNN: „Comparând astfel de indivizi extremi cu alții, putem începe să aflăm ce îi face speciali și să aplicăm aceste descoperiri în cercetarea îmbătrânirii umane.”
Ylenia Chiari, profesor asociat la Universitatea din Nottingham, a explicat: „Aceste descoperiri încep să dezvăluie complexitatea mecanismelor care permit unor organisme să atingă o longevitate excepțională. În cele din urmă, unul dintre obiectivele studierii acestor animale și a altora cu o viață excepțional de lungă este de a obține informații care ar putea fi transferabile în cercetarea îmbătrânirii umane și a cancerului.”
Deși data exactă a nașterii lui Jonathan nu este cunoscută, o fotografie din 1882 îl arată deja ca adult. Țestoasele gigantice ating maturitatea completă în jurul vârstei de 50 de ani, astfel că cercetătorii estimează că Jonathan s-a născut în 1832 — în aceeași perioadă în care Abraham Lincoln și Charles Darwin erau adolescenți.
Originară din insulele Seychelles, broasca țestoasă a ajuns pe insula Sfânta Elena ca „dar exotic” pentru un administrator colonial. Această mutare i-a salvat viața, evitând soarta multor țestoase din secolul XIX, care erau folosite ca hrană de echipajele navelor.
Jonathan cântărește aproximativ 180 de kilograme și este încă activ, deși și-a pierdut vederea din cauza cataractei. Studiile asupra ADN-ului său rămân în stadii incipiente, dar evidențiază trăsături unice ale țestoaselor gigantice care sfidează, în parte, regulile obișnuite ale longevității și sănătății.
