POVESTE DIN TULCEA: UN BĂRBAT ÎȘI CAUTĂ FRATELE GEAMĂN DECLARAT ”MORT” , ÎNTR-UN CAZ CU JUSTIFICATE SUSPICIUNI
Un mesaj recent publicat pe rețelele sociale readuce în atenție o poveste nerezolvată, ce a început într-un salon al Spitalului Județean din Tulcea, în toamna anului 1993. Cu peste trei decenii în urmă, s-a deschis un capitol plin de întrebări fără răspuns.
„Bună ziua, numele meu este Cosmin, îmi caut fratele geamăn (…) povestea mea și a familiei mele este în felul următor”, scrie el, reluând o căutare ce nu s-a sfârșit niciodată.
Cosmin își amintește că el și fratele său s-au născut pe 29 octombrie 1993, gemeni dizigoți, amândoi cu greutate foarte mică la naștere, ceea ce a dus la necesitatea de a rămâne internați o perioadă mai lungă. Mama lor, din lipsă de resurse, nu a reușit să îi viziteze frecvent, iar contactul lor a fost limitat.
Pe 24 ianuarie 1994, familia primește vestea cutremurătoare că unul dintre copii a decedat. „Mama mea neavând posibilitatea financiară să vină des la maternitate (…), când s-a dus să ne vadă, i s-a spus că unul din copii a murit”, scrie Cosmin, reconstrucând un moment pe care familia nu a putut să-l verifice complet.
Partea cea mai șocantă a povestirii este că, susține el, mama ar fi fost arătată un copil „mort” printr-un geam, fără a avea ocazia să se apropie, să-l atingă sau să-l recunoască. Un aspect esențial este că nu a existat o înmormântare formală.
„Nu a avut posibilitatea să-l ia acasă (…), pentru că trebuia incinerat”, adaugă Cosmin, subliniind că, în acea perioadă, o astfel de procedură, mai ales pentru un copil de doar trei luni, ridică grave semne de întrebare.
Documentele oficiale, care ar putea clarifica situația, par să contureze o imagine chiar și mai confuză. „Există discrepanțe de date din certificatul de naștere/deces (…) semnături diferite pe certificate”, afirmă Cosmin, evidențiind acele neconcordanțe.
Născuți pe 29 octombrie 1993, copiii au fost înregistrați oficial abia pe 22 noiembrie. Decesul este consemnat pe 24 ianuarie, dar înregistrarea la Starea Civilă apare abia pe 31 ianuarie. Această cronologie, împreună cu semnăturile care nu coincind, îl face pe Cosmin să se întrebe: „Ceea ce ar însemna că ar avea o altă identitate în intervalul 29.10.1993 – 31.01.1994.”
Cosmin nu se avântă în a formula certitudini, ci mai degrabă exprimă îndoieli ce persistă în familia sa. „Sunt conștient că șansele sunt mici pentru a afla ceva (…), însă voi atașa niște poze orientative”, declară el, sperând ca asemănarea lui cu fratele său dispărut să ajute la identificarea acestuia.
Apelul său este unul sincer și plin de nostalgia timpului: „Dacă există vreo șansă ca el (…) sau cineva are vreun prieten/vecin/cunoștință care ar putea avea o asemănare cu mine, vă rog să îmi scrieți.”
Pentru Cosmin, această poveste nu este doar una statistică, ci profund personală, aflată între două scenarii imposibil de reconciliat: un copil mort, fără trup și fără mormânt, sau un copil care a plecat dintr-un spital din Tulcea cu o altă identitate. Așa se face că, după trei decenii, întrebările rămân și răspunsurile sunt încă departe.
