Icoana soldatului de la Celic Dere: tradiția unei icoane care se curăță singură
În inima Podișului Dobrogei, la Mănăstirea Celic Dere din comuna Frecăței, județul Tulcea, se păstrează o icoană despre care maicile vorbesc cu grijă: potrivit tradiției mănăstirii, aceasta se curăță singură, treptat, de la un capăt la altul. Obiectul există și poate fi văzut de orice pelerin în biserica Paraclis a mănăstirii, iar povestea din jurul lui este, spun cei care trăiesc acolo, la fel de vie astăzi ca acum două secole.
O icoană neagră, adusă de un soldat necunoscut
Potrivit tradiției mănăstirii, povestea icoanei începe în contextul conflictelor ruso-turce de la începutul secolului al XIX-lea. Sursele diferă în privința anului exact — unele variante ale legendei plasează momentul între 1806 și 1812, altele în jurul anului 1816 — și în privința identității soldatului, descris fie ca ostaș rus, fie ca militar din armata austro-ungară.
Ceea ce rămâne constant în toate relatările este miezul întâmplării: un soldat ajuns la mănăstire, aflat în trecere prin zonă, a lăsat călugărilor o icoană a Mântuitorului Iisus Hristos, complet înnegrită, pe suprafața căreia nu se distingea niciun chip. Potrivit tradiției mănăstirii, soldatul le-ar fi spus părinților de atunci, aproximativ: „Părinte, țineți această icoană. Dacă Sfinția Voastră nu veți trăi până la sfârșit, cei ce vă urmează să o păstreze. Această icoană pare neagră, dar până la urmă se va lumina toată, iar ochii Mântuitorului, pe care-i vedeți închiși, se vor deschide.”
De aici vine și numele popular sub care icoana este cunoscută în zonă — „Icoana soldatului”. Ghidul mănăstirii, maica Irina, povestește vizitatorilor această istorie așa cum a fost ea transmisă în interiorul obștii monahale, de la o generație de maici la alta, ca parte a memoriei colective a locului.
