Românii se așteaptă la vremuri mai rele: 7 din 10 cred că vor trăi mai prost
Un sentiment profund de pesimism economic s-a instalat în rândul populației din România, iar un recent sondaj realizat de IRSOP, publicat pe 28 aprilie 2026, confirmă aceste temeri. Aceasta arată că 70% dintre români cred că, în următorul an, vor experimenta o calitate a vieții mai scăzută. Aceeași cercetare a relevat că 75% dintre respondenți anticipează o continuare a creșterii prețurilor, ceea ce nu face decât să întărească neîncrederea în viitorul economic.
Sondajul IRSOP din aprilie 2026 denotă o stare de pesimism economic fără precedent în rândul cetățenilor. Aproape jumătate dintre persoanele chestionate sunt convinse că situația economică se va înrăutăți chiar și în următorii cinci ani. Acest pesimism, inițial temporar, a evoluat într-o stare de resemnare, conform specialiștilor în economie comportamentală. Ei subliniază că resemnarea este deosebit de periculoasă, deoarece are potențialul de a se auto-perpetua și de a influența negativ deciziile de consum și economisire ale populației.
Inflația nu este o noțiune nouă pentru români, dar ceea ce marchează actualitatea este lipsa unui orizont clar de scădere a prețurilor. Aceasta transformă comportamentul economic al cetățenilor: aceștia devin mai precauți, economisesc mai mult și cheltuie mai puțin, evitând investițiile și amânând deciziile financiare importante. Conform datelor, 76% dintre respondenți se așteaptă la creșteri de prețuri, în creștere ușoară față de 75% în luna anterioară.
Realitatea este simplă: în timp ce prețurile cresc, veniturile rămân constante. Numai 34% dintre români consideră că veniturile lor vor crește în anul următor, o scădere față de 38% în martie. Restul de 63% se așteaptă fie să rămână cu același venit, fie chiar cu unul scăzut. Această situație generează o eroziune treptată a puterii de cumpărare, resimțită în mod direct de oamenii de rând. Un sondaj anterior evidențiază că jumătate dintre români se simt din ce în ce mai săraci.
Analiza IRSOP sugerează că Guvernul ar putea fi constrâns să intervină prin subvenționarea costului vieții pe o scară largă. Dacă 71% dintre cetățeni intră în iarnă cu venituri insuficiente, presiunea politică pentru acțiuni guvernamentale va fi considerabilă. Datele din sectorul retail indică o tendință similară, cu 55% din populație reducându-și consumul comparativ cu anul precedent. Această reducere a consumului va afecta grav cifra de afaceri a companiilor în trimestrele următoare.
Resursele financiare rămase sunt direcționate, în mare proporție, către formarea profesională (49%) și economii de urgență (46%). Aceste alegeri reflectă o anxietate economică crescândă. Pe locul trei, cumpărarea de mașini, fie noi, fie second-hand (24%, o creștere de la 20% în martie) poate fi văzută ca o reacție la deprecierea monedei și la percepția că bunurile tangibile sunt mai sigure decât economiile în lei.
Piața muncii, deși stabilă, înregistrează o mobilitate redusă. Aproape 77% dintre angajați se simt în siguranță la locul lor de muncă, în ușoară creștere față de 71% în martie. Totuși, din cei care consideră că locurile lor de muncă sunt amenințate, 80% afirmă că găsirea unui nou loc de muncă în zonă este extrem de dificilă. Piața muncii nu este în colaps, dar se observe o răcire evidentă, iar angajații cu locuri de muncă sigure nu mai reușesc să negocieze creșteri salariale.
Acest cerc vicios al prețurilor în continuă creștere, veniturilor stagnante și imposibilității de negociere generează o presiune tăcută și tot mai apăsătoare asupra economiei. Conform analizei IRSOP, miza centrală nu o reprezintă doar inflația sau erodarea veniturilor, ci este vorba despre o prăbușire a încrederii în viitor. 68% dintre respondenți consideră că următorul an va aduce o calitate a vieții inaccesibilă, iar 45% sunt siguri că și peste cinci ani situația se va deteriora. Studiile de economie comportamentală sugerează că astfel de așteptări negative persistente diminuează inițiativa și riscul asumat de indivizi, duce la o planificare precară și, din păcate, la o creștere a intenției de emigrare, nu dintr-o disperare imediată, ci din lipsa unor perspective clare de îmbunătățire.
