Valea Sâmbetei păstrează amintirea partizanilor anticomuniști din Munții Făgăraș
Valea Sâmbetei, una dintre cele mai impresionante căi de acces în Munții Făgăraș, a devenit un simbol al rezistenței anticomuniste, păstrând vie memoria unor evenimente dramatice din istoria recentă. Această zonă nu doar că a servit ca refugiu pentru partizanii anticomuniști, dar a fost și locul unde au acționat spioni parașutați, unul dintre cele mai cunoscute fiind chilia lui Arsenie Boca, un duhovnic legendar.
Conform articolului din „Ora de Sibiu”, Munții Făgăraș, cu cele mai înalte vârfuri ale Carpaților Românești, inclusiv Vârful Moldoveanu, care atinge 2.544 metri, au devenit o destinație turistică populară. Aceștia atrag turiștii datorită peisajelor impresionante, a naturii intacte și a localităților pitorești de la poalele versanților.
Refugiu al rezistenței anticomuniste
În primele decade ale regimului comunist, instaurat în 1945 și consolidate după 1947, mii de români căutau adăpost în munți, dorind să se opună noii autorități sau să evite arestările. Grupurile de partizani s-au dispersat în Carpați, alegând zone izolate, iar în Munții Făgăraș s-au format unele dintre cele mai notabile grupuri de rezistență. Ion Gavrilă Ogoranu, liderul unei asemenea grupări, a subliniat în volumul său „Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc” că lupta anticomunistă s-a răspândit aproape în toate regiunile montane ale țării. El a menționat că grupurile mici, formate din tineri, studenți, elevi și foști soldați, au adoptat tactica gherilă, demonstrând astfel că câțiva oameni determinați pot atrage atenția asupra unor forțe mult mai mari.
„Rezistența noastră, care a durat aproape opt ani, poate fi explicată prin faptul că erau un grup de tineri care se cunoșteau foarte bine, crescuseră împreună, iar infiltrația dușmanului între noi era imposibilă. Munții Făgăraș, cu al său masiv compact – lung de 100 de kilometri și lat de 60 de kilometri – ne-au oferit protecție”, relata Ogoranu.
Traseul turistic și locurile-cheie
Traseul turistic de pe Valea Sâmbetei pornește de lângă Mănăstirea Brâncoveanu din Sâmbăta de Sus, un loc cu o arhitectură remarcabilă, care a fost condus în anii ’40 de duhovnicul Arsenie Boca. Călătorii pot urma un drum forestier care se întinde pe aproximativ șapte-opt kilometri, acompaniind cursul râului Sâmbăta până la izvoarele sale. Aici, în zona superioară a văii, se află cabana Valea Sâmbetei și un schit, iar poteca continuă prin căldarea glaciară către creasta principală. Drumeții pot explora spre vest, direcția Gălășescu, Viștea Mare și Moldoveanu, sau spre est, către vârfurile Dara și Hârtopul Darei.
O altă potecă abruptă duce spre chilia lui Arsenie Boca, un loc săpat în stâncă în perioada în care acesta slujea la Mănăstirea Brâncoveanu. Localnicii povestesc că a început lucrările cu ajutorul mai multor oameni, dar nu există dovezi certe că a locuit efectiv aici. Preotul Nicolae Streza a mărturisit: „În 1946 am început lucrul la chilia din munte și am dormit pe jos, pe cetină de brad, în condiții rudimentare.”
Operațiunile Securității și episodul parașutaților
În anii ’50, Valea Sâmbetei era supravegheată cu strictețe de Securitate. Fereastra Mare a Sâmbetei, un punct strategic la aproximativ 2.188 de metri altitudine, devenise un loc de interes major. O notă informativă din 26 august 1950 recomanda trimiterea de milițieni în uniforme de turiști, bine echipați, pentru a supraveghea zona și a controla potențialii partizani. Acest tactic le permitea milițienilor să legitimeze turiștii, fără a risca să fie descoperiți.
Un eveniment semnificativ a avut loc în toamna anului 1951, când cinci români instruiți în Occident au fost parașutați pe versantul nordic al masivului, având ca misiune să contacteze rezistența locală. Grupul, condus de Constantin Săplăcan și format din Wilhelm Spindler, Gheorghe Bârsan, Mathias Bohm și Ilie Puiu, a fost lansat în noaptea de 18 spre 19 octombrie 1951. Cu toate acestea, misiunea a eșuat rapid. Ion Gavrilă Ogoranu a menționat că informațiile despre soarta grupului erau rare. Așa se știa că unul dintre membri s-ar fi sinucis în momentul arestării, iar Securitatea a încercuit satul respectiv.
Acest incident a fost amplu mediatizat, iar presa vremii a etichetat acești tineri drept „spioni, teroriști și diversioniști americani”. În decembrie 1951, publicația Scînteia scria despre trimiterea acestora în Munții Făgăraș cu un avion american provenit din Grecia. Peste Valea Sâmbetei, în apropierea traseului spre Fereastra Mare, un monument comemorează grupurile de rezistență care s-au opus comunismului, iar un alt monument se află în fața Mănăstirii Brâncoveanu, onorând luptătorii anticomuniști.
